Nu vreau sa plang! Nu vreau sa gust tristetea!
Mi-e visul gol cand nu esti langa mine.
Din seri de mai eu am cules blandetea
Sa pot trai o viata – doar cu tine.

Cu ochi de stea apusul imi sopteste
Sa nu ma pierd tacuta in a ta iubire.
Dar cum sa cred ca dorul tau raneste
Cand eu vreau doar un strop de fericire?

Te-am cautat prin nopti atat amar de vreme
Si te-am gasit uitat pe-un colt de stea polara.
Am invatat atunci de tine-a nu ma teme
Si-am impartit cu tine tristetea mea amara.

Eu am visat prea mult ca pot cuprinde-n brate
Sarutul cald al stropilor de roua
Si m-am invaluit in nouri de matase
Crezand ca pot culege o iubire noua,

Dar n-am stiut ca cerul e mare pentru mine,
Ca dorul meu cel trisit e sfasiat de stanci.
Si-am adunat pierduta in bratele-ti straine
Dureri de curcubeu, prapastii prea adanci.

Si cum sa rad, cand viata ma raneste?
Si cum sa cant, cand visul tau ma doare?
Si cum sa plec, cand cerul tau doreste
Sa-ti fiu pribeag tacut apus tarziu de soare?

Nu vreau decat un strop de fericire
Sa pot zambi si eu macar o data-n viata.
Dar cum sa zbor, cand nu pot fi cu tine
Nici chiar in visul meu pierdut de dimineata?