Când n-o să mai fiu om
n-o să mă mai usture
gândurile
iar tâmplele sufletului
n-o să mai zvâcnească
la simpla atingere
a numelui tău...
Când n-o să mai fie
ieri, azi și mâine
ochii n-o să mai
privescă rătăcirea
gurii, a mâinii, a mea...;
Anotimpul meu va fi o vară,
soarele-mi va aparține,
iar norii vor fi plecați
demult după ploi -
Însetată de iubire
mă voi topi între raze,
-(iar gândurile n-o să mă
mai usture)-
Într-un cer numai al meu.