Aici e tăcere și dincolo ziduri.
Apoi, acolo-i tăcere si-aici e un zid .
Același cer albastru deasupra, și-aceleași stele.
Numai timpul se duce, și-i tot mai puțin...


O zi fără capăt și-o groapă in ea,
Cu peretii de TU, cu străfundul de EU,
Și-aceleași prabușiri fără rost vor urma.
Numai EU-l se duce, și-i tot mai puțin...


Atâta miez din fructe alungat,
Strivit de fluturii abandonați de dor!
E totul rând cu rând -cum am visat.
Numai zborul se duce, și-i tot mai puțin...