E atâta gălăgie între noi
și atâtea ape grele
și atâtea perne moi,
sunt atâtea geamuri
și perdele.

Acasă la noi, în Babilon,
între chipuri cioplite
alungate la pol
și măști alungite,
uimite de somn
urlu și dorm.
Și-l trișez pe master
cu frânghii de flori,
înțelegând ce spui,
mai sus,
mai dus.