discurs de spulberat consistența realului






și dacă relația noastră cu lumea este imaginară ? te-ai trezit
că-mi declari tu astăzi pe la cinci dimineața -
tavanul camerei noastre se ondulase ca o bărbie dublă,
becul din colțul absențelor clipea nedumerit,
patul nostru devenise o jumătate de piersică în care trudeau
pe o dimensiune anagramatică doi viermi,
unul altuia ne întrețineam un foc moderat în vecinătatea
rafturilor cu dicționare,
unul celuilalt ne țeseam cu zgârcenie cuvinte din lână decolorată,
ne înveleam cu o nouă piele vegetală de poem,
ne delimitam de o exterioritate din zona arctică a ideilor și nu
mai aveam timp decât pentru a dizolva culoarea daimonului în vid,
noi cultivam cu grijă florile de gheață din fereastră
pentru a crea noi locuri de muncă imagologilor



și dacă relația noastră cu lumea este imaginară ?
și dacă lumea nu se mai poate acorda, întocmai cu
un pian edentat ?
și dacă noi nu adăugăm nimic descreșterii ?
( dar tu te grăbeai să ajungi la timp la universitate
pentru cursul de retorică de vineri și pentru încă
ceva ce aduce a desăvârșită insesizabilă taină )