agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-02-12 | |
Întoarcerea la origini
Să ne întoarcem la origini și acolo ne vom găsi adevărata identitate Noi nu avem nevoie de istorii confecționate la cerere, noi suntem mai Vechi decât orice istorie urzită vreodată de vreo minte omenească Prin vinele noastre curge sângele atlanților, preoții noștri erau vechii risi Adevărații brahmani ai scripturilor hinduse, de ce să ne închinăm unor falși Zei, străini de neamul nostru, când aici era cândva țara zeilor ? Ne-am uitat istoria, ne-am alungat eroii și am înălțat altare unor zei străini Până când vom trăi în uitare nu vom avea cale de scăpare, vom pierde totul Însăși esența noastră ca neam, și ne vom fi risipit de pe fața pământului ca fumul Praf și pulbere se va alege de neamul nostru dacă nu vom încerca aducerea aminte. Scrieți așadar adevărata istorie a poporului român, altfel blestemați veți fi în veci Rușinea să vă îmbujoreze obrajii și stigmatele trădării de neam să vă însemne pentru Totdeauna, voi cei care renunțați la epopeea daco-geților, și acceptați varianta dementă A romanizării Daciei de către Traian, așa cum bine spunea titlul unei cărți inspirate De duhul lui Zamolxe, de spiritul lui Apollo, Noi nu suntem urmașii Romei. Avem o țară binecuvântată de bunul Dumnezeu, avem bogății naturale nemăsurate Avem munții noștri minunați, ape curgătoare nenumărate și pământ roditor Am putea trăi în belșug și bunăstare dacă nu ne-am pizmui între noi Dacă nu am fi atât de egoiști am putea moșteni averea incomensurabilă Pe care am primit-o în dar de la strămoșii noștri, sfânta țărână a Geto-Daciei. Nu distrugeți satele noastre românești, adevărată vatră de spiritualitate autentică Mergeți din poartă în poartă și închinați-vă în fața înțelepciunii simple dar curate A țăranului român, pentru care pământul rămâne piatra sa de hotar, singura Și minunata comoară de neprețuit pe care a primit-o în mâinile sale harnice Drept zălog a credinței nestrămutate în bunul Dumnezeu și în viața veșnică. Alungați nălucile efemere ale încifratelor nume de zei străini de stirpea noastră Oricum nu vor prinde viață în Þara adevăraților zei, noi rămânem credincioși Suflului divin, nu ne încredem decât în puterea spiritului și nu ne vom închina Unor nume fără putere și viață, demonul nu ne va atinge mințile căci noi suntem Protejați de scutul energetic al Carpaților, credința noastră este mai tare ca stânca Nu avem nevoie de mântuirea voastră deoarece noi suntem nemuritori precum Universul, suntem aici dintotdeauna și aici vom rămâne pentru o întreagă eternitate.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate