Coboară la mine,
O, dragoste divină,
Caută acest suflet al meu,
Și umple-l cu flacăra ta dogorîtoare.

Dezvăluie-mi locul
Pe unde aș putea călca
Pe urma pașilor ei
Și dăruiește-mi cupa inimii sale
Să-i sorb privirea blestemată
Ce-mi arde ochii și-mi mistuie conștiința
Lăsîndu-mă pradă celei mai cumplite nebunii.

În noaptea ce se așterne
Peste stejarii daltuiti
În forme faciale grotești,
Particule ale infinitului
Își iau zborul
Din palma mea întinsă
Către un orizont
Ce naște imagini
Desprinse dintr-o amintire
În care sunt martor
La nașterea existentei tale,
A acelei ființe fără destin
Și fără destinație.

Coboară la mine
Ființă de-a pururi rătăcitoare,
Caută acest suflet al meu
Și lasă-te umplută
De flacăra sa dogorîtoare.