Cruce
am făcut vremurilor
în care așternutul căutărilor
era la tine
nosce te ipsum
daimonic încă șoptești sufletului
brăzdat pe crepusculul lumii eterice

pădurile albe de fagi
ademenesc nebunia gândurilor
în tainița începutului
păcălită de Afrodita
caut elixirul frumuseții
în negura pietrei filosofale
promisă de Atena
ziua
mă ademenește Venus cu farmecele-i neîmblânzite
noaptea
mi-e sfetnic Minerva cu înțelepciunea-i nemuritoare

adesea cel ce caută
veșnic un căutător
căutat devine
iar vânătorul vânat

Artemis îmi va spune oare cine-i ?