Adevărata dragoste, e o liniște aprinsă
Și mă bucur de ea, răspândită
În înaltul azurului pustiu,
Într-o dimineața neclintită de iarnă.

Frumoasă clipă, revino-mi alături!
Fug desculță străbătând nisipurile visului,
Iubirea, cu un ecou, în carnea zilelor
E o veșnică dâră, ce-nvăluie o rană

Nedefinit voi rătăci și fără-ncetare voi nădăjdui,
Să vină încă o adiere din cerul ce încă visează
La flăcările pline de dogoare ale trecutului
Și la nimicitorul neant al închipuirii!