Plutesc pe aripile unei păsări
Demult ucisă,
De un vânător de vise și speranțe.
Privesc de sus o lume demult apusă
Din care a rămas numai cenușa trecutului.
Acel trecut de care nimeni nu-și amintește
Însă toți îl venerează.
Cu siguranță era mai bun decât prezentul!
Privesc cum moartea scrie
Destinul fiecărui fir de iarbă.
Dar dacă se va plictisi,
Poate că-l va strivi chiar ea.
O fereastră demult uitată
Privește spre viitor.
E singură, poate doar praful o însoțește,
Însă și el a murit...
Un ceas de mult înghețat
Așteaptă să fie întors.
dar și ceasornicarul a murit.
Acum ca trebui să rămână pierdut în timp,
Căci numai el îl putea măsura,
Iar acum a pierit și el.