Cuvântul omului de umbre-i uns cu mir și smuls din sânge,
Cu fiare înroșite în neant.
El se adapă-adânc din lucruri ce nu se văd
Decât cu-oglinzi ținute în afund de ape.


Omul de umbre știe unde este creasta de val,
După căderea spumei...


Cuvântul omului de umbră-i miere-ascunsă
Strivit in chihlimbarul ce-i apasă gândul
Și-l încastreză zilnic în nimic:



Precum miracolul în cotidian
Precum ,,a fi'' în ,,a exista''
Precum Omul în om...