NU MÃ CREDE

Nu mă crede, Doamne, când mă închin
Când cerșesc mila Ta,
Din fățărnicia mea de creștin
Numai lacrima mă va răscumpăra –

Rugăciunile mele de bine pot ține
Freamătul cărnii mele în frâu ?
Numai Tu ai puterea de-a plânge odată cu mine,
Cerne-mă ca pe grâu !

Din sâmburele meu de păcat îmi arată
Calea spre mântuirea deșertăciunii ce sânt,
Sufletul meu răzvrătit când te cheamă, te caută,
Atinge-l ! Dăruiește-i răbdarea credinței, curată –
Învață-l să bată – precum în cer - aici, pe pământ !
Înainte de primul cuvânt,
Cu fiecare suflare
și dincolo de mormânt,
Al Tău este, Doamne !