renegat de fericire,
aflat sub iminența prăbușirii,
sufletul își pregătește hainele de azil
într-un ospiciu pentru muribunzi

nostalgic după blonde apusuri
își scoate de la naftalină amintirile
martirizate în hecatombele abrupte
ale solitudinii

condamnat la neiubiri patimașe,
cu conștiința abia dezmeticită,
cere și ultimul favor -
o dimineață fără păsări zburând