In noapte, printre gene-ntredeschise,
Reusesc sa te zaresc pe tine
Omul-dorinta, Omul-iubire
Si-mi duc mainile la pleoape
Ca nu cumva ceea ce vad
Sa fie doar un alt vis
Tivit cu raze de stele
Din privirile de ametist
Ale Oamenilor de Zapada.
A nins si copacii poarta-n spate
Povara greselilor din anotimpurile trecute
Cand au sfidat legile zeilor iernii
Si au avut cutezanta de a-nflori.
Ma dogoreste mai aprinsa ca niciodata
Dorinta viselor de primavara
Si-n tangoul privirilor noastre
Se lasa purtat spre necunoscut – sarutul.