- să nu te mai ascult,
ating în palma
inimii tale –
lumînarea
…
să nu te sting
din noi
pînă la capătul de ceară

să nu te mai invit,
alunec subit,
în talia de viespe
a viselor mele culcate

să nu te mai trezesc,
de viu,
întins
pe-aceleași limite înguste,
peste geam…

să uiți
că-n toată-această rană
de umbră,
culcată-n mormînt
respiră încă îngerul tău
mut
…
să nu-ți mai țină doliul
solitar

să nu te mai aștepte,

ochii tăi nu mai văd aripi
iar ale tale buze
nu mai sărută iarăși
lacrimi de fecioară…