nevinovăția joacă șotron cu mine
prin venele mele îmbulzeala e maximă
doar la datul pomenii mai poate fi întâlnită
sau în hipermarketurile sufocate
în ziua reducerilor dintre anotimpuri

o sufocare greu de descris,
cu atât de puțin aer în creier
cu atât de puțin creier
la dispoziția evenimentului
cu multe semne de întrebare și de mirare
amestecate
o astfel de stare aflată la limita supraviețuirii
dă semne de reanimare
asemenea unui accidentat
descarcerat în ultima secundă

șotronul este un joc periculos
pentru cei cu un singur picior de susținere
așa cum și apusul de soare este periculos
pentru cei cu ochii închiși
sau cu ochii acoperiți nu de voal
de o anume parte a rușinii
a lucrurilor ce nu se mai cer a fi explicate
de atâta trăire
de atâtea complicații apărute
în zona cuvintelor

am ales acest joc
cu aruncatul pietricelei
nu pentru că aș fi bun la așa ceva
la aruncarea la fix
sau la țopăiala cu ochii legați
am ales jocul acesta ca o dezvinovățire
atâta timp cât mi-a fost dictat
de inima din ce în ce mai nebună
din ce în ce mai hotărâtă să-mi spargă pieptul,
mai răzvrătită
și de neoprit

am ales pentru a fi ales
pentru a fi încremenit
în tremurul nou pentru mine
de parcă aș fi fost o clădire în plin cutremur
o clădire cu mâinile încolătăcite în jurul tău
cu buzele plecate să lupte cu buzele tale
din ce în ce mai apropiate mine,
din ce în ce mai fierbinți
ca o arsură fără durere
ca un fulger fără lumină
ca un scurt-circuit, ca o străfulgerare

totul a fost și s-a terminat
înainte ca istoricii să aibă acces la documente
înainte ca presa să fi consemnat evenimentul
doar noi mai ținem minte că a fost un sărut de serviciu
un sărut aflat pe standul de probe
tu fiind vecina mea de la doi
eu fiind băiatul de la cinci
în care bărbăția își ridicase drapelul