o dezlegare de imaginile-limită ale subrealului






el avea nevoie de toate striațiile cu care
feminitatea se contractă în jurul
unui miez de noapte cărnos


în atelier mirosea a tutun rece
și a cifra opt


privirea
tăiș al istoriei ciclice
o rozasă
prin care originea timpului
se desface în raze ce parcurg
vidul ca pe un himen kaptopric


el călătorea înfrigurat
prin natura periferică a lumii
singurătatea mîinilor dezvelind un sîn alb
singurătatea cuțitului sodomizînd culorile pe pînză
singurătatea ochiului tăind o felie roșie de subreal
singurătatea pasului ce despică malul în picturi parietale
singurătatea undelor alfa spălînd creierul dormand
singurătatea umbrei ca o baionetă retezînd lanțul
ce leagă imaginea de stereotipul eliptic al unui trup gol
singurătatea razei de lumină cînd secționează vena brățară
ce înconjoară gleznele femeii cu un ecuator virgin


el avea nevoie de o normă secretă
care să-l lege de sexualitatea atipică
a pneumei din grădina cu scară
dezlegîndu-l de cer