S-au întâlnit odată în piață
orbul și nevăzătorul.
Orbul i-a strâns nevăzătorește mâna nevăzătorului.
Nevăzătorul i-a strâns orbește mâna orbului.
- Ce goliciune s-a golit? întrebă orbul.
- Aia cu întuneric. Vreau două kile juma. răspunse nevăzătorul.
- Vezi că am văzut pe bulevardul Culorii colț cu strada Proști.
- Văd. Tu?
- Caut un kil de lumină și două de lumină.
Prima pentru picioare.
A doua pentru picioarele inimii mele
care se tot plimbă prin mine
fără să mă vadă,
că s-a terminat bateria lustrei
atârnată de ochiul lipsă.
- Și ai bani?
- Dar tu ai?
- Orbule,
vezi că stai cu spatele la nevăzător.
Nevăzătorule,
vezi că stai cu fața la orb.

le-am răspuns eu de după întuneric