Bine, m-am liniștit
De ce oare să mă mai irit?
Peștera fie-mi sfârșitul,
Tăcerea, mormântul.
Îmbrățișarea rece vine,
Scufundat în mine.
Cu privirea pâlpâind
Pe cei din jur îi mai cuprind
Doar odată,
Ultima oară
Aș mai vrea să strig:
Nu vă e frig?
Cît mai puteți mima
Viața, ce vi-o aranjați ca rima
Unui poem anost
Despre ceea ce ați fi fost
Dacă nu ați fi trăit fără rost
Iar acum, pentru voi eu trebuie să mor,
Ca un prost.
Mă simt din nou copil
Întineresc, umil
Mâna o întind
De sub luciul apei
Degetele-mi nimicul prind.
Resemnare? Renunțare?
Mă scufund,
De nimic nu mai vreau să aud
Tînjesc doar după uitare
Chiar și în aceste clipe,
Muribund.