În fierăria de ciclopi din șatră
Mă primenesc să pot supune focul.
Izbind în scoica dură-ncepe jocul,
Să rumenească pâinea de pe vatră.

Încolăcitul șarpe știe trocul:
Veghez tăcerea gurilor de piatră.
Avida haită din străfunduri latră
Că vrea în schimb în bobi să-i dau norocul.

Râvnesc arsura învelind lumina
Și patima suită-n colivii,
Cu aripi moi înflăcărând retina.

Hrănesc sămânța-n trup, să pot iubi,
Căci prin iubire-am părăsit grădina,
Tot prin iubire o voi regăsi.




21 iulie 2004