** lui Tudor Arghezi**


Păunița cerului
și-a scuturat
de scântei arămii
coada.
În zbor de fluture alb,
suspinul ei
cusut pe margini
cu pietre de zmarald
ridică
pleoapa nopții
și-alunecă
pe-o ramură de brad
în lac.

Tulburătoare ritmuri africane
trezesc
șerpi fantastici cu plete de fete
pe spirale de fum.
Din clopotnițe vânturile
ademenesc
pulsațiile din scantei
s-aduca incantații
în cinstea ei.

Snopi cu spicul rotund
cu cinci curcubeie
sfâșie perdeaua nopții.

Zorile îmi mângâie mâhnirea...