Sperante de vant,strigate de dor,
le-am simtit azi de dimineata,
trezindu-mi sensurile la o noua zi
fara tine.
Crepuscul e clipa ce aievea se duce,
soptindu-mi departerea de tine,
amara emotie desprinsa din vine!
Elegii de taina mi se-arunca la picioare,
asteptarea ma doare,
de ce nu vii imbalsamata in
fericire si comori?
Ti-ai rasfirat din nou pasii pe la usi
de seara sau te-au furat privirile straine,
iubita mea ce nu mai vine?
Clipe se nasc din nou straine
pe la portile asteptarilor mele
si sori rasar,dar fara stralucire,
esti fata morgana dusa in pustie.
Te-astept sa vii iubita dulce,
sa-ti lasi din nou privirea moale
sa curga iar pe rana mea ce doare,
sa imi soptesti din nou ce-i taina firii
si stelele sa ne-ncunune.
Te-astept sa vii ,desprinsa din magie,
sa-ti lasi sarutul rosu pe buza mea-nsetata
si iar soptindu-mi cantecul iubirii
sa simt aievea flacara din luna!
Sperante ce nu mor sunt amintirile tale,
esti ropot de dor,si sfanta chemare,
ramai acum si nu pleca din nou
pe serpuitoarele carari,
iubita mea venita dintre nori!