În timpul scurt cât am lipsit de-acasă
S-a întâmplat ceva ciudat cu ei:
Vorbesc șoptit cu-o față respectuoasă,
De parcă n-ar mai fi părinții mei.

De-ntreabă cineva , ceva de mine
Răspunde mama; încă o aștept,
Că-i dusă pân-aici , aproape-n lume
Să-nvețe să se facă om deștept.

Nici nu mai vreau să pomenesc de tata,
Că s-a schimbat parcă-i adolescent.
Roșește-atunci când îmi sărut-obrajii
Și e tot timpul , la ce spun , atent.

Eu n-am știut când s-a-ntâmplat aceasta,
Și uite că-i iubesc de simt că mor!
Am început să plec puțin de-acasă,
Și tot așa... puțin să-mi fie dor.