ai uitat iubito, cum ne strecuram de-atatea ori
prin palnii si filtre intre cele doua lumi,
sa nu atingem uitarea,
sa nu ne-aprindem prin cenusi inchizitoriale,
ai uitat sa mai fim impotriva lor
ca niste eroi dezaxsati cazuti din timp,
doar noi impotriva celor statuti,
ai uitat trupurile noastre vibrand
si buzele adulmecand saruturi orizontale,
cuvinte masacrate-n intunecimi,
ai uitat dorurile din colivia resemnarii
si arderea simtita-n departari fragile,
cand strigam: Unde esti?
ai uitat tacerea cea din urma
si nemurirea orei, cu ea ne imbraca departarea,
pierzand doar catastrofe, ingenuncheati suspine!
ai uitat tot frumosul tarmului grotesc
si ai uitat de tot, de noi, de eu si tu.
iubito, in ce lume uitata te-ai pierdut....