Cimitirul parasit

Tacuti, striviti, de-a lutului povara
Sub cruci stravechi din piatra sau din lemn,
Dorm, cei ce au trait odinioara,
Lasand in urma un mormant, ca semn

Din lupta lor de-o viata, de-al lor rost,
Nimic nu se cunoaste-n cimitir,
Stau linistiti ca si cum n-ar fi fost
De cand li s-a curmat al vietii fir.

Poate-au fost tineri si-au nutrit speranta
Ca au in fata lor un viitor,
Dar cruda moarte le-a curmat viata,
Batandu-si parca joc de visul lor;

Poate au fost copii nevinovati
Crezand ca totu-i joc si veselie
Dar fara veste au fost secerati
Si li s-a stins viata pe vecie;

Poate au fost batrani si garboviti
Inspaimantati de-a anilor povara
Bolnavi si tristi si poate parasiti
De-ai lor copii ce i-au lasat sa moara…

Si-acum tacuti, dorm somnul lor cuminte
Si nimeni nu le stie taina lor;
Doar vantul adiind peste morminte
Spune povestea lor… incetisor.


Mai 2004