Carapacea broastei testoase
imi mai inchide si acum gandurile,
in sideful ei,si ma trezesc negandind
si nemaivorbind decat cu emotia
valurilor peste oceane...
si arcuri se nasc in spirala ADN-ului meu
rasfrante din magia timpului, obosit de trecere.
Cunosc sunetul luminii la apusul
acelui gand ferecat
intr-o cochilie de broasca testoasa,
diamant de vesnic dor
intrupat printre nume,
iubire cu chip de femeie!