Ma inchipui zburand
Tot mai sus si tot mai sus,
Spre soare tinzand,
Dar niciodata atat de sus.

Din infinitul cer,
Cobor cu aripile-mi arse
Spre rauri ce nu pier
Durerea sa ma lase.

Acolo am fost prins si dus,
Printre straini si invatat
Ca totul in lume este limitat.

Cu lacrimi in ochi i-am rugat
Sa ma lase iar sa zbor,
Dar ei aripile mi le-au taiat.