"-Benzină, benzină, benzină..."
îmi dojeneam mai deunăzi viața,
această iederă aburcată pe vise
cu frunze perene, perene, perene,
o anacondă însetată de aer,
aerul meu ce îl mai am rămas
în rărunchii încorsetați
de solzii destinului ce urcă în spirală.
"-douășopt, douășnouă..."
Mă antrenez de ceva vreme cu greutăți
din fontă sau de nemetal,
mă călesc la modul foarte serios
(tocmai îmi fac șmecherește cu ochiul
în oglinda de la baie!)
pentru ce...va sau ce nu va
fi să fie peste secole:
Hit-ul benzinarilor fără clienți,
această obsesie veche de-a mea.
Un foșnet de catifea și...
"-În sfârșit...Maestre, spune-mi te rog..."
M-ai oprit cu degetul dus la buze
și m-ai privit cu un zâmbet de sepia...
Z z z z z z z z î î î îîîîîiiiiiiiiiitttt !
Ce joc!
Iar, iar, iar
m-au teleportat în fața oglinzii de la baie!