Spune mama, de ce ploua?
Stelele-s adevarate?
Flori, iarba, soare , roua?
Le-a facut tati pe toate?

Nu fetita mamii draga,
Tati le-a gasit aici,
Ce vezi e lume-ntreaga
Noi suntem asa de mici…

Eu si tati te-am facut
Numai pe tine, fata draga
Si asa de mult te-am vrut
Nu te-as da pe-o lume-ntreaga!

Cum m-ati facut? Din ce?
Cum faci aluat la cozonac?
Si Doamne –Doamne unde e?
Doar copiii buni ii plac?

Mami, copiii cum se fac?
Ca as vrea unul si eu,
Vreau sa fac un cozonac!
Hai, m-ajuti? Ca tu faci mereu.

Dar esti mica, nu se poate!
Copiii nu fac copii!
Vine vremea pentru toate,
O sa ai si tu-ntr-o zi.

Mama, dar noaptea ce-i?
C-as vrea sa ma joc mereu…
Cu toti ursuletii mei
De ce s-adorm prima eu?

Pai asa- de cand ma stiu,
Noaptea dorm si eu si tata
Hai la nani, ca-i tarziu!
Sa-nveleasca mama fata..

Nu, hai, mai stai cu mine
Stii ceva? Eu vreau sa zbor!
Vrei sa zbori si tu cu mine
Hai sa ne jucam pe-un nor!

Oamenii nu, doar pasarile pot
Vazut-ai tu om sa zboare?
Mama nu stie chiar tot,
Si-uite-ma cat sunt de mare!

Pai, cand mami o sa stii?
Dar eu o sa stiu vreodata?
C-o sa am si eu copii
Sa le spun povestea toata!

Viata nu e o poveste!
Orice om care traieste
Are viata, adica este
Ca o floare care creste.

Pai floarea face copii?
Are mama, are tata?
Si chiar daca o floare-ar fi,
Ce? ar creste neudata?

Ba te ud eu draga mea,
Zi de zi la radacina
Si-i o treaba foarte grea
Dar imi place si m-alina.

Mami, dar o floare moare!
O sa mor si eu ca ele?
Mami, oare moartea doare
Cand murim, plecam la stele?

Ce copil esti! Mai tarziu,
O sa afli tu de toate
Sigur, moare tot ce-i viu,
Altfel, nu cred ca se poate…

A’-nteleg! Si un’ se duc?
Bunica mi-a zis ca-n stele,
De-aia-i ea singura cuc
Ca bunicu-i dus la ele.

Poate…Chiar uite ca nu stiu,
Asta, nimeni, mama, nu o stie!
Bunicu’ tau, daca’ar fi..”viu”
Mi-ar da cate-un semn si mie.

Plangi, mama? Ce-am zis?
Nu mai fac, cu ce- am gresit?
La mine-a venit in vis…
Si mi-a dat un biscuit!

Fugi de-aici, ce biscuit?!
Nu minti, ca nu e bine!
Bunicutul a murit
Si-‘napoi nici ca mai vine!

Bine, lasa, nu ma crezi,
Nu ma crezi tu niciodata,
Tu esti mare si nu-l vezi,
Dar am biscuitu’, iata!

Ce daca-s copil? Stiu multe!
Chiar mai multe decat crezi,
Dar nu-i nimeni sa m-asculte!
Voi adultii vreti dovezi…

Biscuitu’ nu-i dovada?
Doar bunicul mi l-a dat,
Vine seara sa ma vada,
Sade, uite-aici, pe pat!

Nici bunica nu ma crede,
Zice ca am inventat,
Desi biscuitu’-l vede
Tot nu e adevarat….

Zice sa n-o iau in joaca,
C-asta-i treaba de om mare,
Sunt copil? Ei si ce daca!?
Nu sunt chiar nestiutoare…

Ce stiti voi? Multe nu stiti!
Doar v-ati invatat cu ele,
Nu stiti nici de ce muriti,
De ce-i soare, de ce-s stele.

Ma fac eu mare, sa vezi!
Doar n-o sa te las sa mori!
Stiu c-acuma nu ma crezi
Dar nici oamenii nu-s flori!

Si nici eu nu vreau sa mor!
Nimeni nu o sa mai moara,
Si o sa-nvat mama sa zbor,
S-orice boala-o sa dispara!

Nu va mai fi durere niciodata,
Nici un catel n-o sa mai moara,
Asta-i poveste mea! Adevarata!
Si-inca ceva: bunicu’zboara!