FOTOLIUL DE ORCHESTRÃ



fiecare zid liniștit
pe care îmi cațăr cu politețe
voyeurismul de ocazie
trăgînd ocheade statistice
peste vecinii mei de mileniu
ne e decît o perdea sfisiata
din frunze de ceai chinezesc
îndărătul ei oamenii
își scriu cu bravură
reportajele de autor


cîte unul mai hiperstenic
susține că autorizația pentru fasoane
nu se cuvine oricui fără corectură
afară doar de celebritățile
mari consumatoare de glorie


dar dincolo de orice zid liniștit
pe care m-am cățărat dintr-o toană
de fotograf de scandal
nu am găsit niciodată pacea
ultimei confirmări necesare


doar tirania zidului adevărat
al războiului dintre sexe
mi-a dat lumină / o stîncă periculoasă
pe care nu se avîntă nimeni
ideile fixe nu pot fi călărite
ci slujite cu umilință


viața e masculină și
moartea e feminină
după acest decret belicos
Freud și-a pierdut simțul dialogului
asmuțind sexele pînă la autodafé
(între două prize de opium)

jubilînd la uvertura castrării
țăranul într-o filarmonică
s-ar simți frustrat ca un gigolo
în fața tulburătorului violoncel
ținut senzual între coapsele solistului și
l-ar descoase pe falsul dirijor
cine este
femeia aceasta
cu fundul mare
pe care arcușul
o străpunge
cu pesimism ?