Astăzi mai scriem scrisori
Si încă privim de departe
Vara se numără în rânduri de nori
Repetate și renegate
E aceeași tărăgănare mută
Aceleași apusuri sunt, în însingurare
Soarele doar uneori ne sarută
Apoi pleacă să fure albastrul din mare
Fiecare știe să întindă mâini
Iar mâinile știu îmbrățișarea mimată
Mimăm apropierea de câteva luni
Primim apropiere furată.
E drept, mâine nu vom mai scrie scrisori
Rândul va ajunge la noi ascultat
E drept, ne vom bucura de ploaie, de nori
Nelimitat și necenzurat;
In curând am sa întind mâini
Si din ele-ai să culegi vise cu rod
In curând va pieri si teama de câini;
Viața taie drept gordianul nod.
In curând… vom rosti tot ce-am scris mai devreme
In curând… doar privirea-mi va fi să te cheme…