Alt pastel


Încremenirea moale s-a lăsat peste oameni,
prea albă vrea acum să fie străpunsă.
toate sunt astăzi atât de încordate
și tu treci înspre mine ca un arcuș
peste străzile lumii. casa mea și iarna mea
tot între oameni se află; ce să fac? –
așa au fost clădite și blocul, și lumea.
mașinile se tot învârtesc într-un cerc nesesizat
și împreună cu luminile lor parcă aduc și-un cântec.
o fi al vremii de-acum. peste tot sunt sărbători
și vântul s-a culcat în stația de tramvai,
iar peste drum, grăbiții încearcă să ajungă acasă.
fulgii au scuipat pe diverse afișe cu fețele celor
care au reușit lângă noi.
în chioșcul de flori s-au adăpostit niște câini pe ziare,
eu cred că sunt noi...


încremenirea moale s-a lăsat peste oameni.
rezemați unii de alții așteaptă să fie bătrâni.
se apără de frig și de teamă precum pinguinii.
în sinea lor vor evenimente
și sub încremenirea moale ca o plapumă
toți și cu toate fac o dragoste mută.