Îmi părăsesc odihna din sălașul
Înveșmântat cu frunze verzi de laur.
Prind luntrea vremii de un vârf de plaur
În clipa-n care și-a găsit făgașul.

Apar sărac din minele de aur,
Când praznicul a-nlănțuit orașul
Și-arunc din tolbă necitit răvașul
Purtat prin timp de-un neînvins centaur.

Spre munți semeți îmi împlinesc urcarea,
Sărind torenți, călcând nepăsător.
Rămân în urmă visul și uitarea.

Mă recompun din zborul pieritor.
Ajung pe stânca străjuindu-mi zarea
Să-l ispitesc pe cel ispititor.




9 oct. 2004