Tăcerea ucide fulguind
eterne adevăruri fără rost,
îmi spun: poate că iarna așteaptă
vom sfârși împreună
în ochii închiși ai iconițelor stinse
din lumea aceea
în care tu și eu semănam

nu mai mințim cuvinte – e bine –
dincolo de iluminarea deșertăciunii
pe ecranul albastru decupat de fiecare,
din inima zeului, pentru uz personal
pe aceeași linie definită de noi
tăcerea ucide fulguind -
e bine.