In adanc de nopti de iarna
Viscolul cu dor te cheama
Doar o cioata sa mai pui
Pe gramada de carbuni…
Sa te uiti apoi prin geam
Col’…sub vechiul felinar,
Unde dintre reci troiene
Chem privirea dragei mele.
Striga cu amar carbunii
Sa privesti lumina lunii,
Care cade-ncet pe mine
Asteptandu-te pe tine…
Si sa uiti o clipa jalea
Care tot ne tine calea
Si ne tine despartiti…
Si nu vrea sa fim iubiti.
Lumanarea-ti plange iara
Lacrimand fierbinte ceara,
Cand in frigul crunt de afara
Cresc troiene de zapada.