România literară nr. 19 din 17 mai 2000




Bianca Marcovici


ochiul cuvîntului

poetului
Al. Lungu



"înduplecarea timpului
arată trei flori sîngerînde"
neiertător e
limbajul umbrelor
pestrite flori
poartă stigma sfîrsitului
diagnostic edilitar
determinat de omul lumii

credincioasă mentorului
ce se îndreaptă spre lumină
căutînd ochiul de rouă
care să-l supună

ametită îmi fac bilantul
udînd florile cu ulciorul
afară niciodată nu ninge





reactualizarea ceasului lui Salvador Dali



O clipă care s-a scurs
mi-a întins gîndul de pe urmă
mi-a surîs
pînă s-a stins tot calvarul.
Mai tîrziu mi-am luat
inima în dinti
si am spus tot adevărul
de pe urmă
clipa m-a asteptat supusă
pînă la ultimul cuvînt.
Lipseau de pe ceasul-mercur
ora 5 si ora 11 lipsea
preatîrziul.
ceasul lui Dali
se scurgea din capul
lui Venus
se scurgea de pe masă
de pe copaci... din vis.
numai oul e viu e întreg
în pîntecul lui Venus
e mare e lucitor
e prins definitiv
mă reflectă acum privindu-l
elixirul vietii se divide...
Doar sertarele deschise
blocate de timp
din bronzul modelat
ca trup uman cuprindea
interferentele lumii
al alergărilor fără finis!
undele realitătii
îmi explodează gîndul:
adevăratii artisti văd viitorul...
si apoi calculatorul -
doar vîntul seducător
mătură cuvîntul... Șalom!