Hai să luăm soarele de mână,
Traversând încet marea spre un țărm ud.
De ce să nu stingem un foc al zilei
Ca să poată veni eterna noapte a tristeții?
Frunze de aprilie să ne cadă în păr,
Simțind un fulg plecând ușor din poală.
Să mă trezesc la prânz lângă o veșnică privire caldă.
Anotimp de strigăte și zâmbete,
Adu-mi liniștea iubirii și lasă lacrimile.
Adună secundele în sacul orelor
Și aruncă-le în prăpastia ce duce la un câmp strălucitor.
Lapte de iubire să curgă dintr-un cer auriu
Ce va putea face iubirea să strălucească.