Privirea-ți nemișcată aruncă mii de neguri
Și peste tot depune un cântec parfumat.
Tu pari că ești întors din lungile adâncuri
Un heruvim al nopții, cu sufletul pătat.

În colțul gurii strâmbe, șuvoiul alb și putred
Cu lacrima perfidă s-a întâlnit în cale,
Păstrând în continuare un suflet trist și umed,
Dar corpul înghețat ca pasărea ce moare...

Trecutul îl destăinuie cadavrul tău himeric
Și sufletu-ți striat vorbește de păcate
Viața e doar un simplu fir eteric
Rupându-se, găsești plăcerea doar în moarte...