ea femeie piatră se născu
dintr-un pântec înghețat în ziduri
se lăsă floare de câmp
urâtă neînsemnată strivită
se cântă în emoții fără acorduri
pe un pian ce nu sună decât moarte
Schubert șubred în alcooluri și alcovuri
femeie lamă demult prea tăietoare
sfâșiind pânzele-i fine sângerânde
picuri picuri picuri
viață secată vărsată necântată
la nici un pian
la nici o vioară
la nici o inimă

el se trezi în mreje tulburi
otrăvite pasiuni în vârtejuri
înstăpânit demonii îl țin în femeie
râvnește o iubire în do major
un Bach ce sacru cântă sfințire
el prins e-ntr-o capacnă fără sorți
fără izbânzi născute de tandrețuri
se lasă ca arcușul pe-alte corzi
ce cântă-n tenebre prunc-ucisul
picuri picuri picuri
viață-nvolburată aprinsă înălțată
din flaut
din nai
din harpă

ea lasă epitaf pe-o pânză-mpurpurată
e piatră-n suflet e moartă nenăscută
e frântă e înfrântă e disperată
o voce pierdută
pe-un drum
fără întors

ucisă de sine
pe sine se dă
altei morți
moartă