agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2402 .



Unei femei anume dintr-un oarecare prezent
poezie [ ]
...

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Marius Marian Solea ]

2005-03-16  |     | 



Unei femei anume dintr-un oarecare prezent


De la fosta cantină până la angrouri,
fragilă ca un gând bun,
ea îmi străbate privirea
și parcă s-a întins din mers pe ochi.
nu-i închid să n-o lovesc,
pentru că pleoapele ei
sunt din pieliță de ouă răscoapte,
ochii-i are de vitraliu-n înserare,
buzele sunt, mi se pare, din pernuțe de lăbuțe
de pisoi,
limba, din inimă de midie,
urechiușa, din bucată de gogoașă
tăvălită-n vanilat,
obrazul, din pântece de răcănel,
gâtul și ceafa, din botic de șoricel
și restul, din ugeraș de vițică,
mâinile care te strâng, inclusiv picioarele,
din destin de țară valahă,
iar rochița e din piatră, pe care, în noapte,
roiesc licurici
și alte insecte care nu se văd.


aici, lângă depozitul vechi de azotat,
pe care acum l-au făcut discotecă,
i-am cerut prietenia.
eu fac parte din realitatea aceasta
și nu cred că pe aici poezia a omorât încet realul,
n-aș vrea s-o văd cu mâinile pline de sânge


alergând în toamnă frunzele prin parcuri.
într-o cameră retrasă ca un sentiment ratat,
ea n-ar accepta prea ușor de la mine
o vorbă pe buzele moi, nici toată trecerea orașului
convertită în emoții omenești,
ea n-ar accepta nici măcar o alviță în două culori,
de care găseai la țigănci, la poarta stadioanelor,
înainte de meciuri.
cobor resemnat, metafizic și tare în atelierul meu poetic,
iau dalta dintr-o parte, cu stânga la arcadă
îl salut pe timp
și privesc apoi puștoaica asta-n ochișori
ca hoțu’ pe bătrânică-n troleu.
mai înainte de toate, materia s-a atins cândva de daltă
cu o mână
și îi spun domnișoarei șoptit ca s-audă doar ea:
nu știi ce îți las ție aici. și părul ei a căzut pe fața mea,
a căzut ca un dacic mormânt.
dar ea, fata asta, niciodată fragilă,
a ieșit de sub o piatră ca un șarpe mare!
alunecă și cald, și rece. mă strânge
răsucindu-se pe mine
ca pe-o găină fără sentimente
și care, niciodată, nu înțelege nimic…

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!