Zgârii vasta plajă-a sorții,
șir de litere nătânge.
Gândul e-nsemnat cu sânge
inghițit de valul nopții.
Sunt cuvinte fără tihnă,
le privesc cum curg în ropot
sufletul se face clopot
în vuiet fără odihnă.
Ceasul undelor și luna
ma învaluie spre zori
și simt cum mă trec fiori.
Liniștea mă naște-ntruna.