cocoșul era buimac și în transă
privea într-un punct fix
cu ochii sticloși și bale la cioc
era ora șapte dar el uitase
știa doar că era acolo
dar nu știa de ce venise
cântecul lui de cocoș
se făcuse un ghem în gâtlej
și acum creștea intr-una
încă o clipă și-avea să crape
în ultimul moment slobozi cucurigul salvator
...așa, să știți că eu sunt cocoșul

și apoi își dădu duhul