Ai venit până la ușa
Unei copilării fericite
Și ți-au deschis
Poveștile cu mine,
Toarse la gura sobei
De o bunică plină de nepoți.
Iarna decora pe afară
Ulița pe care tu și mai ales tu
Trebuia să o vezi
Ca pe un drum cu sens unic
Spre minune.
Toate-ți șopteau conspirativ:
"O cunoaștem și noi,
Alerga toată ziua
De la Olt spre zăvoi"
Lângă tine sau un pas mai in urmă,
Segmentam orizonturile
Impărțind amintiri și zâmbete
Personajelor de poveste:
Oltul, Cozia, pădurea, bunica,
Câtiva prieteni, balansând deja
Intre nostalgie și indiferență...
Timp pierdut? Câstigat?
Timp, pur și simplu,
Plin de mine și eu plină de el,
Eu curgându-i prin secunde,
El păstrându-mă prin ani,
Timpul meu, cu rele și cu bune,
Rămânâd al meu,
Declarându-se al meu
Și-acceptându-te-n final,
Cu un zâmbet de ingăduință:
"Fie cum vreți voi, copii!"