Termite de gand,caustice sfere
violand imperii de praf
peste liniste au rodit materie.
Vasc din visul unei idei
mai spumega si acum pretentios
in vidul primordial,
acolo unde ti-ai cuibari trezirea,
dar te absorb turbioane de extaz.
Ecouri de viata vin ciclic
sa tulbure statica arcuire,
in spirale de armonii
fermecand sensurile materiei.
Instantaneu de lumina
patrunde in toate,
intretaie,misca si vibreaza
prin magicul amor divin.
Suntem umbre de lumina,
ecouri de gand
sfredelind materia fumeganda
spre libera inaltare!
Arunca-mi masca de groaza
a falselor fantasme
si lasa-mi lin lumini sa curga
prin inima mijind a spasme.
Caci vieti au fost si vieti vor fi
ca noi sa ne tot nastem
prin trup de stele si lumina
sorbind iubirea Ta divina.