EROUL TRAGIC D' INCOMPIUTO





ca ipoteză de studiu eliptic et co. –

suind cu grație în neglijența realului -

n-am deranjat încă pe nimeni important –

tectonica graseiază și falsifică -

pălăria mea albă de etern jocheu

a iscat terapii cubiste cu final dada –

artificii de notarikon, cenușă și sînge surd

și așa m-am îngrășat eu prieteni

de la prea mult ulei aplicat pe pînze –

voluptatea e ipoteza asupra conturului -

acolo trupul meu glorios și infam

s-a zbătut o vreme în nonconformism –

miraculous învie în trup sugestia foamei-

pînă au ajuns la el dramele nedesăvîrșirii

alungîndu-l într-un exil al formei





am înghițit toate reproșurile ochiului –

privirea bici de mătase ce smulge scîncetul

din preistoria nisipului

aruncat pe plajă de oceanul lexical-


chipului meu i s-au pus odgoane logoreice -

să vorbești numai ce poți privi-

aerul nu-mi mai pulsa în alveole

ci undeva departe de casă -

plămînii sînt două lese cu care adonai

mă leagă de grădinile suspendate ale visului





olarii și lutierii m-au plagiat -

numai calea îngustă pe care înaintez

în genunchi

mă apropie de responsum





toate acoperișurile s-au construit pe eșafodul

unei coloane ce mă are la bază

ca pe un principiu de axă a sinelui -


am învâțat să numar tîrziu:

Unu

Unu

Unu







cu îngrijorare am trecut prin marmură -

am găsit saliva caldă a războiului pe un obraz

de copil abandonat






am ieșit acrobatic din dibăcia criticilor -

săgetătorul adon își satisface toate poftele

emasculindu-mi textele, înfipt în țarcul feminității





într-o seară de început de saga

m-a atins mirajul agorafobiei cu o străfulgerare -

să fii în colivie, să fii în idiom, să fii-

era o pauză cu aleluia și restitutio

între două cosmicomicării tragice

genunchii îmi sîngerau de hîrjoană profetică

aveam nevoie de pronie și de un loc în taxinomie -

femeia de la supermarket vinde cămăși

locuite de mirosul foștilor proprietari,

femeia de la Bellu vinde cuvinte

rostite pe patul de moarte de locuitorii pietrelor






mi-am luat capul în mîini și

cu această ciutură am explorat primul gust

din apa neîncepută a fîntînii miraculoase -

nu e gust, în fapt, ci axioma

ce scindează o interogație asupra sinelui

eram la prima repetiție generală cu moartea -

în fine, ea poate să fie orice,

mai putin îndoiala de a nu simți cum

mă pierd în matrice







undeva, între aheliu și spaima renașterii

cuprinsul remușcării și-a inventat o țară-

pămîntul poate fi acel miros

care ii duce pe oameni în exil și îi lasă ostatici

la fel cum un bărbat se rescrie în uterul femeii lăsînd-o

captivă în litera lui








călători ca mine vin aici să se sinucidă

cînd bazilicile sînt profanate de fluturi-

marea călătorie începe cu o hagada despre omul

care se duce să-și caute tatăl plecat la război








de acum înainte totul se va schimba

în floarea cu carne de cenușă-

lumea se destramă dintr-o dată în

sunet văzut dinafara sinelui







mie, cunoscutul nenumit, mi se făcuse frig

mi-am aprins încă o inimă de serviciu

dar psalmii nu-mi mai asigurau pe viață

prezența în starea de grație-

dicționarele sînt mame cu mulți copii

și o singură fecioară






Tu, Doamne, m-ai rescris pentru o altă orchestră-

în allegro sîngele Te spală de trupul meu-

nici nu mai știu cînd am răscolit planeta în căutarea

unui epikorsut și a unei bucăți de pîine neagră cu semințe-

un bărbat mă așteaptă să creez un raport nesimetric

între Dumnezeu și făptura lui






citind memoriile unei constelații viitoare-

floarea soarelui și beraha -

un apostrof a trîmbițat cam multă mitologie

în jurul numelui meu,


Eroul Tragic d’Incompiuto






în "Poemian rhapsody - Cartea Donei"
(Cinci tablouri de colecție)p.84 - 87.


***
Blog Angela Furtuna