zambești ca un freamăt
de ape.
pe muchii de zile te plimbi
ca un vis.
pustie-i visarea.
străină-i secunda.
oh,
cum nu poți să mai vii!

Întinde-ți un deget
spre norii ce fug
și strigă-i în taină.
Pe unul,
mai scrie-mi poemul durut
în clipe cât anii.

zambește-mi amarnic.
mă strânge un cuvânt,
de ieri mi-a făcut bătătură:
să-l spun.
să-l ascund!
să-l arunc?
acum
mi-e tot una.