Avea 36 de ani si era un inginer medicoru intr-o firma
obscura de la marginea orasului. Inceputul de chelie
pe care il vedea zilnic, dimineata, in oglinda ii
amintea ca ar fi vremea sa se aseze si el la casa lui,
sa puna odata si odata capat burlaciei. Dar cum? Stia
ca are o problema, dar pe langa ca refuza sa o admita
de cele mai multe ori, nu stia pur si simplu ce si cum
sa faca. De unde s-o apuce. De unde sa ia o femeie
care sa-i devina nevasta? Era un pragmatic de felul
lui si i-ar fi convenit de minune sa dea un anunt, sa
fac un contract si gata! Nu credea in povestile altora
de dragoste si nici in ale lui. Toate sfarsesc tragic,
pana la urma. Pentru ca nimic nu e clar. Ce- aia
indragosteala? Un om calculat si civilizat nu-si poate
lasa viata la voia hazardului si hormonilor. Cati din
cei ce se aventureaza din patima intr-o casatorie au
habar de istoricul bolilor din familia alesei inimii?
Daca fost nascuta din tata alcoolic? Daca bunicul i-a
fost schizofrenic, daca e sterila si tu o iei drept
posibila mama a mostenitorilor tai? Sau, daca starea
ei de sanatate nu o va ajuta sa faca fata muncilor
gospodaresti? Isi aduse aminte de Gigi, colegul lui
care isi cauta o sotie: de la tara, rumena in obraji,
din familie de tarani muncitori si sanatosi. Dar
trebuia sa fie mai ales buna de munca.O gasise cu mare
greutate, intr-un tarziu. Cand mergeau prin oras, la
plimbare, o studia, cum se uita la vitrine, la ce
vitrine( la vitrine de obiecte pentru gospodarie
insemna ceva, dar la vitrine cu haine si parfumuri,
altceva, nu?), cum se uita la masinile scumpe de pe
sosea, cand o ducea la cofetarie sau restaurant, desi
o indemna sa comande, el astepta sa fie totusi foarte
cumpatata. Ca doar era supusa unor teste, daca le
trecea, era aleasa vietii lui. Atunci , desi il amuza
pe moment, se gandea ca e cel putin ciudat tipul. Doar
nu-ti alegi nevasta ca la targul de vite. Totusi, cu
timpul se gandi ca ceva sambure de adevar era in ce
spunea el. Un contract ar trebui facut. Ce stipuleaza
de fapt actualul certificat de casatorie? Nimic! Nimic
nu e clar si de-aia , pentru ca totul e presupus si "
incalcabil" se intampla atatea nenorociri si rata
divorturilor creste in halul asta! Deh, avocatii se
imbogatesc din prostia altora. Nu dom'le! Sa scrie
negru pe alb: daca asa, atunci asa, el vine in
casatoria asta cu, ea cu.si casatoria se desface de la
sine daca unul din articolele, alineatele cutare sunt
incalcate. Si mai ales daca sunt de acord sa
divorteze! Ce rost are un avocat cand doi vor s-o
faca? Nu, semneaza la fel de simplu un act, asa cum au
semnat cand s-au casatorit? Nu e asta sarlatanie
curata? Adica la casatorie e asa simplu, la divort asa
de complicat si costisitor, sar pe tine ca sacalii
toti, oficialitati, rude.sa nu mai vorbim de fosta. De
ce sa iesi traumatizat si terfelit dintr-o chestie
care , la urma urmelor nu e greseala ta? Si poate nici
a ei. N-a mers, n-a mers, asta e. Dar daca era un
contract, daca se respecta.
Si pe urma, corect e sa se dizolve de la sine
contractul de casatorie daca cei doi, la 5 ani nu se
prezinta la prelungirea lui. Abia atunci, divortati,
sa faca eventual partajul, sa imparta copiii. Nu-i
plangea el pe avocati care au destul de munca si asa.
Au ei pe cine jumuli, nu traiesc numai din
divorturi.Sau traiesc? Dom'le, daca legile sunt clare,
avocatii nu se inmultesc precum raia. Corect?
Asa gandea Noni despre casatorie.

Pentru prima data, in asta dimineata, lua problema de
coarne. In varful capului mai avea doar o mesa de par
negru, caraghioasa. Se hotara, dupa luni de ezitari sa
o taie. Asta trebuia sa fie startul in actiunile care
vor urma. Va da anunt la ziar. Laconic, lung.nu stia,
in orice caz la obiect. Avea oroare de romantisme.
Pacaleli, aiureli. Doar nu mai credea de mult ca tot
ce zboara se mananca! Si, ma rog, daca vreo cititoare
mai crede in asa ceva, e treaba ei si cu atat mai mult
nu va mai trebui sa-si piarda timplu cu trierea. Tinea
o cura de slabire, in incercarea de a da burtica jos
pana se va vedea cu cele care vor raspunde anuntului.
Se ingrasase ca naiba, era indolent, asta stia. Nu-i
prea pasa de cum arata si devenise sedentar. La birou
statea toata ziua cu fundul in scaunul acela moale si
din cand in cand se rotea in el sau cel mult il
deplasa pana la alt birou, tot pe rotile. La inceput
ii placea sa se joace , adica sa mearga cu el pe
rotile, sa se roteasca prin fata biroului, dar azi
admisese pentru prima data ca pregeta sa faca miscari.
Semn de batranete sau nepasare? Nici nu mai stia!
Daca il suna una supraponderala? Ce face? Ca lui ii
plac alea nici prea slabe, nici prea grase, dar
robuste totusi. Gigi! Si zambi. Zambi parsiv cand
realiza ca el, desi grasut n-ar fi ales o grasuta.
"Pai atunci ea de ce sa vrea un grasut ca tine?",
raspunse vocea instantei pe care o aude cand gandurile
I-o iau razna.Si ce, n-avea dreptate? Admise ca da,
omul e o fiinta parsiva uneori, nu suporta la altii
exact ce tolereaza la el.
Seara il invita acasa pe jurist, un batran vesel si
cumsecade, sa-i vada contractul. Pitrocise cateva zile
la el, dar nu era sigur ca nu-i scapase ceva. Dupa ce
mancara si la o bere vazura reluarea meciului, aduse
contractul din sertar, o ciorna cu tot felul de
insemnari si taieturi . I-l citi si astepta parerea
lui. Acesta, dupa ce isi freca barba cateva clipe,
zise foarte serios:
- Noni draga, ai uitat sa stipulezi ce se intampla
daca e constipata!
Pentru moment Noni ramase cu gura cascata. Apoi rase
si el si ii arata alineatul care ii facuse probleme.
Cel referitor la drepturi si obligatii in casatorie.
Nu fusese nici liberal, nici conservator cand le
gandise. Totusi, obligatiile pe care si le asuma ea
erau insirate ca un cirnat pe doua pagini si ale lui
nu ocupau decat o jumatate de pagina. Atunci avocatul
sesiza discrepanta si-i spuse:
_ Asa o sa sperii orice femeie. Bine, s-ar putea s-o
sperii oricum cu asemenea contract. Dar, hai, sa
diluam putin obligatiile tale si sa le concentram pe
ale ei, astfel incat sa para ca sunt egale: De
exemplu: tu spui ca te ocupi de reparatii prin casa.
Mai bine ai insira tot ce presupune asta. Si la ea sa
zice, in loc de gatit felul intai, doi si trei, spune:
gatit. Sau il loc de dat cu aspiratorul, sters praful,
lustruit mobila, spalat vase: spui curatenie
saptamanala.
Chiar ca bine zici, zise Noni! Vezi, ce le stii.?!
Totusi, o sa ma mai gandesc, sa nu se subanteleaga
nimic, sa fie explicit ce sa faca ea si ce eu, ce sa
nu faca ea si ce sa nu fac eu pentru a evita dispute,
neintelegeri.Tu stii mai bine daca ai nevasta.Pardon,
ai avut, Dumnezeu s-o ierte, Titica, de cati ani?
- Doi in aprilie, Noni.e tare greu fara ea. Deh,
obisnuinta, dragostea.Nu pot sa cred ca nu mai e prin
casa.parca o simt oriunde ma misc, parca o ssimt
rasucind-se pana si in pat in pat, cand dorm.O fi ceva
si cu lumea aialalta, Noni.
- Dragostea? Sa nu-mi zici ca tu mai crezi in asa
ceva. Adica te refereai de fapt la respect, admiratie,
incredere, nu?
- Nu, sigura ca nu, noi ne-am luat asa ca nebunii, din
dragoste, nu ti-am povestit? Ei, hai ca e tarziu, ma
duc acasa, mai vorbim in alta zi despre asta, e prea
devreme sa-mi aduc aminte.

Noaptea Noni trecu pe curat contractul. Adormise
linistit gandindu-se ca el e om cinstit si o va
consulta si pe ea, ea eventuala, cand va veni vremea.
Pana una alta nu era multumit de look-ul lui si se
chinuia cu dieta. Peste patru zile aparea anuntul.
Adormi cu greu, croindu-si in minte tot felul de
scenarii despre intalnirile ce aveau sa vina. Dar daca
nu il va suna nimeni??? Rasari un gand , razlet ca o
raza printre norii exaltarii lui nocturne. Ei, sigur
ca o sa-l sune, sunt o droaie de femei singure si doar
n-or crede toate, la varsta asta in dragoste la prima
vedere.
Zilele se scurgeau si Noni ramase tot cu burtica.
Vineri aparea anuntul, calculase sa poata omul citi in
tihna anunturile si sa poata suna, dupa eventual un
timp de gandire. Daduse telefonul lui, pusese o poza
bust, indicase exact ce varsta nimina si maxima
accepta, ce profesii, ce inaltime, greutate.Doar nu
era sa ia una cu un cap mai mare ca el! Platise
multicel pe anunt, tocmai pentru a evita orice
neintelegere, situatie penibila si pierdere de timp.


Ziua cea mare! Vineri! In drum spre serviciu cumpara
ziarul si in metrou il deschise cu sufletul la gura sa
vada anuntul. Fu multumit de aspect si in poza aia
arata chiar bine. Toata ziua se foise pe scaunul lui
cu rotile, manca doar un mar si un ou fiert gol,
cafeaua o bau fara zahar.
Avea tot timpul un nod in gat si incurcase treburile
zdravan pentru ca nu se putea concentra la toate
calculele alea. Fugeau randurile, cifrele, isi tot
scotea ochelarii, ii stergea, se relaxa, degeaba.
Amana pentru maine si rasfoi niste ziare mai vechi,
reviste, ce stransese prin birou. La trei isi lua
servioeta, palaria si saluta in graba colegii de
birou. In drum spre casa se gandea la contract.Oare
era o idee asa de buna sa pomeneasca despre el de la
prmele intalniri? Sigur ca nu, i-l va arata doar daca
e cazul, mai stii, persoane mai putin realiste s-ar
putea speria.pai atunci lui nu i-ar trebuie o persoana
nerealista! Isi munci capul cu intrebari si
raspunsuri, scenarii de intalniri, in parc, la
restaurant, apoi ziua cand o va aduce la el.Cand sa
bage mana in buzunar dupa chei, auzi din hol
telefonul. Nu mai nimerea sa deschida de emotie si
cand in sfarsit deschisese, soneria se oprise deja!
Ura cand i se intampla asta! De-atatea ori isi
propusese sa-si ia un robot telefonic, dar tot
amanase. Il considera ineficient. Cine-l suna pe el?
Ar fi fost o investitie ineficienta. Suna iar! Cu o
mana incerca sa-si scoata cravata, cu alta ridica
receptorul, incercand sa para calm. Da, eu am dat
anuntul, ce sa va mai zic in plus, poate ne vedem, la
telefon stiti cum e.Mda.sigur.Va mai ganditi? E
dreptul dumneavoastra, sigur, as face la fel.
Duminica, bine astept un semn de la dumneavoastra.
In hamleti, cu maieul lui galben si cu o sticla de
bere in mana se arunca istovit pe canapea. Ii venea sa
dea inapoi. Nu-si imagina ca va fi asa stressat de
anunt. De cateva zile dormise prost si ziua de azi ii
pusese capac! Abia vorbise cu una pana acum.cauta pe
sub pernute telecomanda si deschise televizorul. Lua
telefonul langa el. Cand tocmai il asezase si departa
mana, sa si-o puna sub ceafa, suna!
- Da, anuntul, sigur, cum sa deranjati, au sunat ceva
azi, cum? Da, cred ca e bine si asa, prin posta? Da,
fireste si poza, sa va dau casuta mea postala.da , si
eu sper doamna, e rau si singur, inteleg. Astept
scrisoarea, ah, inteleg. Aveti copii? Bine, dar
scrisesem ca.Ah, da, daca sunt mari.aaa, la sotul
dvs.? Inteleg.Inginer, am scris in anunt. Castig
binishor, nu m-am prea zbatut, neavand o famile,
pentru ce sa-mi doresc avansari?
Il cam interogase cucoana! Era enervat ca-l luase cam
de sus, el era cel care daduse anuntul, deci eventual
el era cel care sa emita pretentii , nu ea! I-auzi, sa
intrebe de la telefon de venitul lui! Dupa ce ca avea
si copii!!! O sa mai vada, poate e nervos de emotie,
cine stie.transpirase deja.
Se mai destinse un pic la serial, dar cand sa vada si
el sfarsitul, poc, telefonul! Nu, greseala domna, nu
am dat anut ca vand nici un catel. Nu-i nimic..Rasufla
usurat.Dar n-apuca sa se intinda la loc ca iar suna.
De emotie se incurca si ridica degeaba receptorul,
suna soneria. Isi trase pe umeri un halat si se uita
pe vizor. Vecina de la doi. Ii cumparase si lui
laptele si mierea. Ii mai gatea cateodata. Vaduva,
serioasa, desi cam gospodina pentru varsta ei. Adica
nu vedea in viata altceva decat casa si cratita. In
plus, nu avea deloc gust. Se imbraca sleampat. O
scosese, mai din obligatie, mai din curiozitate, la
restaurant o data. Nu stia cum sa ajunga mai repede
acasa sa nu fie vazut cu ea. Altfel, femeie tare
cumsecade si la locul ei.
- Da, scuza-ma, te rog acum, multumesc, uite banii,
astept un telefon. Da, pe maine, iti plimb eu catelul
maine? Da? S-a facut!
Cand pleca madam Anisoara, Noni isi dadu seama ca nu e
chiar asa de simplu cum credea la inceput. Daca nu o
place, daca nu il place, daca nu stie sa gateasca sau
sa faca prajituri? Daca e sleampata ca madam Anisoara?
Sau daca e prea rafinata, prea eleganta si-i
cheluieste toti banii? Moderatie in toate, era deviza
lui. Nu era zgarcit dar nici nu era pretentios si
sofisticat. Trei camasi, doi pantaloni, patru cravate
si doua sacouri, un pardesiu, o geaca, doua perechi de
blue-jeans, si trei perechi de pantofi erau
arhisuficiente pentru un om. Folosea pasta de ras
ieftina. Nu toate fac spuma? Apoi daca iti dai cu
after shave dupa, de ce trebuie sa mai miroasa si
pasta de ras? Nu-i asta risipa? Astia cu societatea
lor de consum nu vor decat sa ne jupoaie de parale si
fac orice pentru asta! Daca ne lasam jupuiti. El nu se
lasase pana acum si era mandru de asta. Gandea astfel:
nu fac economie, neparat, ca zgarcit n-as fi, ci doar
ca nu fac rispia si nu ma las exploatat. Masina lui de
14 ani era in stare perfecta, o ingrijea ca la carte
si o folosea rar pentru ca il costa mai ieftin metroul
si ajungea si mai repede la serviciu. Altii in 14 ani
si-au schimbat masina de 6-7 ori!
-Alo, da, eu am dat anuntul..sigur.nu, n-am fost
insurat, din pacate sau din fericire, nu stiu ce sa
zic..da.nu, pai da, bineinteles, sambata.Ah, inteleg,
daca plecati din oras atunci asta e, ne vedem sambata.
Desi as fi vrut sa mai stau si maine la telefon, in
caz ca suna..da, e delicat, dar asta-i viata.Ma
sunati? Foarte bine, buna seara.