Poezie - scrisori filigranate de bianca marcovici

scrisori filigranate

aș fi vrut să mă păstrez pentru poezia banalului aș fi vrut să alerg spre lumea ta cu bujori în obraji și cercei de cireșe triolet
pesemne ca totul ar fi semănat cu o mică Americă improvizată pe o simfonie de Brahms-muzica viitorului!

tu mi-ai rămas în colțuri de buze-doar un zâmbet nefals, dorit pe undeva pe sub teii din Copou,
o schițare de viața albastră, doar atât într-un pat diafan din lumea de dincolo de închipuire.

neîntâlninu-te voi aștepta să mă micșorez să mă dezumflu ca un balon luat de la gura copilului, vântul nesupunerii însă va fi mai puternic.doar vârsta aruncată la coș doar vederea!

pesemne, nu mi-a mai ramas decât glasul interior care se ascute,două tăișuri, trei, pe zi ce trece,
aceptând aceptând neresemnarile de porțelan din cioburile
aruncate peste geam.
pesemne nu-ți voi mai întinde mâna,
sau
poate, cât mai absentă,
să nu ramână suspendată ca o consolă de balcon
de dincolo de orizontul
curbat de silabe, despărțirea,
e o nevoie de ea, e o șosea asfaltată,
nesfârțită, e ogorul nearat alter-egoul liniștitor.
pesemne rufele de vis-à-vis
au fost deja luate-n casă, mânuite de o alta, așezate pe scaune, refrișate...
scorțosul semn al înghețului s-a diminuat prin alungarea ultimului sentiment
spre semnul poeziei.
Caliope-și calcă rochia
de seară
va veni la balul dat în
cinstea mea.
gaițele nopții efemere, ghem
ghem de liniștire

ghem ultim ghem desăvârșit!

rochia mea de bal e prea roșie.

7.03.2005 (c)

traspant

transplantat pentru întelegere
transplant de finețe
totul ține de măiestria
celui ce execută transplantul,
transplantul de memorie...
momoria face zgomot
adaugă-mă să nu mă irosesc.

nu-mi arunca semne necitite
în profunzime
precum osul la câini!
o să-mi regreți, aburii de femeie...

metamorfoza metaforei

o dedublare năucitoare
nepăsarea ca sare poetică

tu ești miezul nestrâns între dinți
și punctul ca formă.

***

E o boare de aer venită dinspre tine

greu de cucerit în silaba poet,
un altul numai vax de ghindă
mi-a mâncat timpul.
mă sperie însă orice legatură de inimi,
mi se pare ca pot fi prinsă
într-o capcană a tăcerii
în vara asta atât de toridă.
absurda-i virtualitatea,
uneori te poate lovi cu acidul cuvântului
ceva tot mai puternic decât iubirea-
numai atunci
mă vei recunoaște, ciudată,
doar coapse de dragoste, doar faptă!
nici când n-am rănit lumina întunericului
doar umbra-mi... memoria nu face zgomot.
pleoapa se zbate
nici când n-am trișat. pe umărul tău eram
atingerea, visul !
doar măști de împrumut să pot supraviețui
doar clipa...
și nisipul încolțește.
n-am sărit peste
calul de lemn al nimănui, doar te minți
calul troian e-n casa mea!
acum , mă rog, vineri de vineri
în puținele cuvinte citite în aramică,
salveaza-mă limbă ebraică, e timpul,
nu-i loc de amintirile altora,
mormânt aruncat peste epave de femei.
poartă-ți singur stigma parăsitelor !
respir, în sfârșit fără cuvântul tău, tu
care-mi direcționai uneori pașii…

să mă-nveți vibrația, flageoletul!
pământul roșu e năclăit de speranțe
chiar mi-e mult mai bine, acum,
mult mai bine !

zgomotul memoriei
zgomotul memoriei
cel puțin a fost asemănător
desfacerea gândului în șapte
e semnul.
alef bet ghimel... te du tot te du!

***
începutul trebuie să aibă adâncime

să ne pună pe jarul cuvântului

să fiu vulturul lui Leonaro

gura de foc ce mi-e hărăzită de Dumnezu,

polenul poemului.

Abandonează imaginea mea fizică

Vulturul –și caută prada

să se inspire... !

¤
Cât de mult sunt din nou
din tine

Visul a pârguit în lacrimi
calde de durerea

vârstei

mă înec în albia cascadei virtuale

să-ți regăsesc iarba crudă

din gura albastră!
nu încerca să-mi reți degetele
de pe clapele sidefi ale pianului
pentru că
intonația, sunetul ce-l auzi
vine din fiordul inimii
vrei să mă tragi pe sfoara poemului
ca un circar fară plasă
nici un calcul
pâna și dublura mea
se plictiseste în cadere?
sunetul acela
sunetul acela
al diapazonului încleștat
nerămânera ta
alături de mine...
acum nici nu te mai vreau
septembrie a decis lumina.
vocea ta s-a risipi
ca la un megafon stricat.

*

e bine că ai o stâncă
e bine ca nu plutești
în vazduh ca o pasare
neodihnită de zbor

furtuna nu o doboară
ea sfidează curbura spațiului
închisă ar muri

*
să am deci amnezie:

inima pompează fidelitatea
printre sânii adormiți
numai ea are dreptul să decidă
când sărăcim de cuvânt
de iubit de răstălmăcit
parcă soarele se arată ursuz
arde tot
foile se strâng se înegresc filigran

*
trecutul ca raspuns.
sânii melancoliei se pleoștesc
Rahmaninov si Paganinii strecurindu-se

capriciile mele pactul
de a supraviețui
bacovenian.
un Midas care transformă totul
în aurul poem prea strălucitor,
doar închipuirea
sună dureros a se ințelege
duelul ca o farsă?
când nu sunt privită
mă dăruiesc ție

am rămas la fel
ca-n tinerețe!

mistica iubirii a creat lumea
un maraton fara câștigători
noaptea se lasă
adoarme-mă ca-n prima zi
după nuntă!

(c) variante

povestea comunicării

uneori
te porți ca un personaj agresat
de propria-ți conștiință.
când stai pe scaunul rotativ
crești în fața calculatorului
te presupui gigant…
ia o batistă și fă-i noduri
eu nu scriu poeme de dragoste
îmi zici…uitând chiromanția tălpii
ființei pe care ai adorat-o cândva.

Te minți
și mă minți în povestea comunicării.
Franjuri la o perdea mototolită.
Porție de bine pe care o îngurgitezi
numai să mă arunci pe mine în siropuri
inventate.
Te lepezi prea usor de chiromanția vieții
o refuzi
vița de vie, verde închis
cu filigran de sevă adâncită
îmbătrânită.
zgrumțuri fărămițate româno-ebraice,
silabe amestecate.
degustă-mi vinul aromat
de lacrimi
savoarea-ți va rămăne întiparită
tocmai acum
într-o anumită zi…când Marea Moarta-i
caldă, în mijloc de toamnă
atingera …
fața ta nu e fructul pe care mi l-am dorit.
e atât de aspră …necatifletată.
De plinul lucrurilor spuse mi-e frică
De carcera în care zac închisă de cuvântul
prietenie.

poemul e pruncul născut
de cea care poate da viață
Rezervele de care vorbeam
nenăscutul meu e în mâine
pârguiește
chiar dacă tu
o fărâmă de cuvânt
în acea dimineață optuză de noembrie

*** variante agora on line

bianca marcovici

agonia romana v3	Agonia - Ateliere Artistice \| Reguli \| Mission	Contact \| Înscrie-te



Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara