VISUL

Ce-I un sentiment in vis?
E un iad sau paradis?
E un plin sau un abis?
Ce-I placerea de-a visa?
I-un fior pierdut in vis?
E un cant in paradis?
Sau ceva dintr-un abis?

Nu cutez a m-a-ntreba,
Ce-I placerea de-a visa…
Nu cutez a ma gandi
Ce-I fiorul de-a simti…
Nici nu voi a intreba
Ce inseamna a uita.

Ce e visul ?
Ce-I fiorul?
Ce-I acea nebuna taina,
Ce vegheaza peste suflet,
Pentru a nu-l lasa sa moara?
Presimtirea mea ciudata
Vine si ea si se-ntreaba:
Ce e apa? ce sunt muntii?
Ce e viata cea curata?

“Nu-I nimic”, raspunse viata,
“Nu-I ceva sa te-amareasca”
“E un fum de suflet vechi,
Peste-ntreaga lume-a noastra! “

De-as putea, as smulge visul,
Din acel sublim mister
De-as putea, as rupe-abisul,
Dintr-un fum divin , din CER.

“Nu vad !”, spuse orbu-n sine,
“N-aud !”, zise surdul mut,
“Nu merg !”, grai tristul schiop,
“NU SIMT !”, zise ea, fiinta.

“Ai vazut !”, spuse trecutul.
“O sa-auzi !”, rosti speranta.
“Nu vei merge !”, zise OMUL,
“SIMTI ACUM !”, raspunse viata.

Tot ce credem noi acuma,
Ca-I ceva lipsit de sens
Ca e o proste, poate,
Sau ceva neinteles,
Ne va face sa-ntelegem
Ce e visul,
Ce e raiul,
Ce-I acel mister ales,
Ce e graiul, ce e vorba,
Ce-I acel neinteles…