citește-mi frunze de toamnă
și fii nepăsare de brad
spre iarnă, când visele cad
șoptește-mi o virgulă, doamnă.
in crucea bătândă a nopții
te aflu străină de fard
paianjeni de stele mă ard,
sărutu-ntre buze il ții.
misterele-au prins, iar, să tacă
dar tu, neștiută imi crești
din pieptul nefirii cerești.
mai plumb in sicriu să se facă
miroși a-ntrebare, dar știu
și ochiul tău marmură-i parcă.